Mandru ca sunt... ce?

Ca si roman, sunt mandru de radacinile mele. Dar cand vad incotro se indreapta tulpinile devin din ce in ce mai scarbit. Poporul roman obisnuia sa aiba anumite trasaturi de politete, respect, harnicie, ospitalitate care s-au pierdut pe undeva pe fundul oceanului in ultimii 25 de ani. Lumea s-a schimbat in ultimul secol. S-au realizat mari avansuri in comunicatii, armament, medicina, etc. Un singur lucru in schimb a luat o intorsatura drastica in rau. Bunul simt. Fiind copil, obisnuiam sa merg la scoala, unde salutam profesorii, faceam tot posibilul pentru a invata de la ei pentru a capata cunostintele vietii ce aveau la randul lor sa ma duca departe in viata. Valorile morale capatate sunt fara pret si am urmat calea respectului, adevarului si a harniciei.

Este pacat ca cei ce au fost invatatorii si profesorii mei pe aceasta cale nu mai au aceste valori. Ba dimpotriva, acestia au incaput sa se comporte ca niste copii prosti si fara minte. Ce este si mai rau insa este faptul ca aceste persoane inca sunt mentorii unei alte generatii mai tinere. Si ne mai intrebam de ce totul se duce de rapa? Pentru ca lumea este plina de oameni batrani si nesimtiti, iar cei ce acum invata de la ei vor fi la fel. Tanara generatie se duce pe apa sambetei din cauza unor netoti care nu stiu sa mai tina o conversatie normala incercand toate glumele nesarate care au gust in gura celor din jurul lor cu un IQ egal sau mai scazut decat al lor.

E trist cand un mentor incearca sa te arunce in namol pentru a fi pe placul prostilor. Nu numesc pe nimeni cu toate ca am cateva persoane in minte care si-au batut joc de toata educatia pe care au primit-o si au impartasit-o cu altii acum multi ani. Dar din acea educatie nu mai este nici macar o urma in prezent. E rusine pentru o persoana de 50 si ceva de ani sa se angajeze dintr-o discutie satirica intr-o campanie rusinoasa de ocara. Rusine!